Drepturile omului SRDO

REVOCAREA ACTELOR FRAUDULOASE FACUTE IN DAUNA CREDITORULUI
(A C T I U N E A P A U L I A N A)

Av. Artin Sarcizian

1. Preliminarii : In mod traditional, prin obligatie, se intelege, acel raport juridic in puterea caruia o persoana – denumita debitor – este tinuta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea unei alte persoane – denumita creditor – astfel, din perspectiva acestuia din urma, vorbim despre un drept de creanta, ce confera titularului acestuia posibilitatea de a pretinde debitorului sau executarea obligatiei sale (a da, a face sau a nu face). Precum am vazut, aceasta indatorire a debitorului formeaza un raport juridic, nefiind, prin urmare o simpla relatie sociala intre doua persoane, ci, este reglementata de normele juridice, fapt care, confera caracterul obligatoriu al acestei indatoriri, nefiind prin urmare, o simpla facultate a debitorului (daca executa sau nu). O data retinut caracterul obligatoriu al indeplinirii indatoririi debitorului, apare ca evidenta teza potrivit careia, in situatia in care debitorul nu intelege sa isi indeplineasca de bunavoie obligatia, se poate trece la executarea silita a acesteia, posibilitate ce va garanta si asigura caracterul obligatoriu al executarii indatoririi si, corelativ al realizarii creantei, si care se va realiza prin presiune asupra patrimoniului debitorului sau prin forta publica (denumita generic – prin forta coercitiva a statului).
2. Conceptul de executare a obligatiei. Amintim ca in decursul istoriei, perceptia privind indeplinirea (onorarea) obligatiilor si reprezentarea acestora a fost diferita, astfel ca, initial obligatiile erau vazute ca fiind strans legate de persoana debitorului chiar corporal, ceea ce – in dreptul roman reprezenta un vinculum corpis, ce legitima un drept al creditorului asupra persoanei debitorului, ajungandu–se intr-acolo incat, creditorul se manifesta fata de debitor intocmai ca proprietarul unui lucru, astfel, creditorul unei obligatii neonorate, putea dispuune de persoana debitorului insolvabil dupa bunul sau plac, punandu-l sub sclavie sau chiar, ajungandu-se la manifestari extreme prin suprimarea vietii. Graitor sub aspectul conceptiei de atunci sunt cele in scrise in Legea celor XII table (table III) in care se consemneaza, de acum celebra maximă „adversus hostem aeterna auctoritas esto” (împotriva duşmanului, revendicarea este eternă).
Cu timpul, tinand pasul cu dezvoltarea reglementarilor vietii sociale prin normele juridice, si conceptia privind obligatiile si executarea acestora s-a modificat (a evoluat) fiind acordata o importanta din ce in ce mai crescanda in favoarea executarii asupra bunurilor debitorului. Insa, acest fapt nu a eliminat intru-totul acele masuri cu caracter represiv asupra persoanei debitorului, aceasta numai daca ne referim la celebra inchisoare pentru datornicii de la Clichy, pe unde numeroase personalitati ale literaturii franceze au trecut (Balzac, Al. Dumas si altii) devenind chiar un subiect de literatura si chiar de satira, fapt care a determinat, cum era si firesc, pierderea eficacitatii acesteia (mai mult chair, nu doar ca nu se achitau datoriile, dar creditorul era indatorat sa suporte toate spetele tinerii datornicului in detentiune, ceea ce determina o pierdere mai mare din partea acestuia). Chiar si in Romania, a fost reglementata o astfel de “temnita a datornicilor” respectiv prin legea asupra constrangerii corporale din 1864, care insa nu a fost abrogata expres, ci se considera abrogata tacit, fata de neconcordanta cu ordinea constitutionala actuala.
Observand astfel ca, o data cu inlocuirea executarii asupra persoanei cu executarea asupra bunurilor, se pune accentul pe patrimoniul debitorului (in special activul), putem astfel retine ca patrimoniul debitorului va garanta indeplinirea obligatiilor, ceea ce da continut expresiei – maximei franceze qui s’oblige, oblige le bien (cine se obliga, obliga toate bunurile lui). In sensul consacrarii legislative a acestei teze, articolul 1718 din Codul Civil, prevede in termeni precisi ca “oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare”, text care, consacra asa numitul drept de gaj general al creditorului chirografar, respectiv dreptul creditorului de a-si executa creanta sa – neonorata – asupra oricarui bun al debitorului (afara de cele declarate de lege neurmaribile), acest creditor se numeste chirografar, intrucat nu au garantat creanta sa printr-o garantie reala (ipoteca, gaj etc.) ori personala (fidejusiune, garantii autonome etc.), intr-un cuvant ce nu au o garantie anume.
3. Modalitatea de executare. Mijloace. Am observat asadar, ca executarea obligatiilor desi juridiceste obligatorii, faptic aceasta nu intotdeauna se executa de bunavoie de debitor, caz in care intervine executarea silita, insa, cum garantarea obligatiilor se face cu bunurile debitorului, iar acestea sunt susceptibile a fi instrainate producand o insaracire a acestuia, creditorul se poate afla in situatia de a nu avea ce executa, fiind vorba de o insolvabilitate a debitorului (ce in cazul necomerciantilor se numeste deconfitura), stare care poate fi generata si din situatia precara a debitorului (patrimoniul sau fiind saracit de elemente active – bunuri, creante, etc.) dar si anume creante (indusa) de catre acesta, vorbindu-se chiar de o tendinta a debitorului aflat in dificultate (sub amenintarea iminentei executari –p.n.) de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii, fie pentru a avea un eventual profit viitor .
4. Fraudarea creditorilor de catre debitori; Remedii. Realitatea dovedeste ca sunt situatii, si nu putine) cand debitorii in mod deliberat isi creeaza sau accentueaza aceasta stare de insolvabilitate (prin instrainarea bunurilor, grevarea lor, etc.), cu scopul de a zadarnici posibilitatea creditorului de isi executa creanta, fiind fara indoiala un act fraudulos si vatamator acestuia.
Tocmai pentru a-l pune la adapost pe creditor fata de astfel de acte frauduloase, legea, pune la dispozitia creditorului un instrument juridic prin care poate anihila astfel de acte, vorbind asadar despre actiunea revocatorie sau pauliana (denumire preluata dupa numele preotului Paulus, care, spre anii 150-125 î.Hr. contribuie la formarea acestui instrument juridic), prin care, creditorul poate ataca in justitie actele incheiate de debitorul sau, in frauda sa. Efectul admiterii unei astfel de actiuni fiind acela al desfiintarii actului fata de creditor (ca si in cazul anularii acestuia), vorbind astfel de o inopozabilitate a actului fata de acesta, ce-i va permite sa procedeze la executarea silita asupra bunului, ignorand actul debitorului prin care, eventual il instrainase .
5. Actiunea pauliana; Asa fiind, actiunea revocatorie se priveste ca fiind un “remediu” pentru creditorul fraudat, si un mijloc juridic pentru acesta, de a inlatura consecintele actelor frauduloase ale debitorului care isi creeaza sau potenteaza starea de insolvabilitate (o insaracire deliberata) avand ca si finalitate, tocmai “securizarea” dreptului de gaj general, ce va permite executarea silita a creantei. Tot astfel, apreciem ca instituirea unui astfel de instrument – eficace – va avea si rolul de a-i atentiona pe acei debitori, tentati a incheia astfel de acte, asupra posibilitatii zadarnicirii manevrei lor frauduloase, prin lipsirea de eficacitate a actului astfel incheiat, ceea ce ne determina sa vorbim chiar de o functie preventiva a actiunii pauliene.
Astfel, codul civil (in vigoare) la art. 975 prevede ca: “creditorii pot sa atace, in numele lor personal, actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor”, pentru ca Noul Cod Civil la art. 1562 sa prevada ca “Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate” iar la alin. 2 sa completeze ca “Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate”
6. Conditiile exercitarii actiunii revocatorii: Acestea, in codul civil in vigoare, nu sunt prevazute conditiile de exercitare a acestei actiuni, rolul doctrinei si practicii fiind si in acest caz, decisiv, in sensul trasarii acestora, astfel, conditiile se vor referi: in primul rand la actul incheiat de debitor ce – in rezumat fiind spus – se cere ca acesta sa fi produs un prejudiciu creditorului – respectiv, sa fi creat ori s-a marit insolvabilitatea debitorului si totodata sa fie un act fraudulos si care rezida in aceea ca, debitorul la data incheierii actului a avut (si simpla) cunostinta ca, prin acesta va prejudicia pe creditorul sau, prin provocarea sau marirea starii de insolvabilitate, ceea ce inseamna ca in materia actiunii pauliene, nu este ceruta o intentie doloasa din partea debitorului (adica, directa, calificata prin scopul urmarit “de a-l prejudicia pe creditor”) ci, este suficient ca debitorul doar sa aiba simpla cunostinta a prejudiciului creat acestora (creditorilor sai). Si totodata, conditiile se refera la creditor.
7. Conditii referitoare la actul incheiat de debitor; Elementul material si moral. In prealabil, se impune a preciza ca fata de exprimarea generica a legii “actele viclene ale debitorului” fara o circumstantiere a acestora, indrituieste teza, potrivit cu care toate actele prin care o persoana poate sa isi diminueze patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii pauliene Conditiile privind actul implica un element material si unul moral , reprezentante de – prejudiciu si frauda – ce, trebuiesc dovedite in cadrul procedurii judiciare de catre reclamant, respectiv de creditorul fraudat, astfel ca, daca elementul prejudiciu, ca element material poate fi in mod facil dovedit prin orice mijloc de proba (de regula prin procesul verbal al executorului de constatare a inexistentei de bunuri susceptibile de executare) elementul frauda (elementul moral) ce reprezinta un element de natura psihica (format in mintea debitorului) este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe (pentru ca ar presupune o introspectie), astfel, acest element se va dovedi prin orice mijloc de proba (indirecta) ce va evidentia acele imprejurari care sa formeze covingerea judecatorului investit cu solutionarea cererii, ca debitorul la data facerii actului (sau anterior) cel putin cunoaste ca prin aceasta creeaza un prejudiciu creditorului. Astfel, se apreciaza pe drept cuvant ca, daca se probeaza cunoasterea de catre debitor a rezultatului actului (in sensul ca, proprii creditori nu vor mai avea ce executa, sau desi vor avea, va fi insuficient – p.n.A.S.) se poate prezuma ca a vrut sa pagubeasca pe creditorii sai.
Tot astfel, se observa ca majoritatea actelor atacate sunt acte prin care se constituie sau se transfera drepturi asupra bunurilor debitorului, care acte, sunt incheiate cu o a treia persoana (fiind acte bilaterale, multilaterale) asa incat, actiunea revocatorie, in mod obligatoriu va fi introdusa impotriva acestei de a treia persoane (in contra tertului). Astfel, se pune rationala intrebare daca tertul este tinut sa suporte consecintele ilicitatii actelor debitorului (celui cu care a contractat) si prin urmare, desi a dobandit dreptul asupra bunului, totusi creditorul sa poata a-l executa (in final, ajungand sa fie lipsit de acesta).
Solutia data acestei chestiuni, difera in functie dupa cum, actul de instrainare este unul cu titlu gratuit (spre exemplu donatie) sau cu titlu oneros (spre exemplu vanzare-cumparare), intrucat, in situatia in care actul este unul cu titlu gratuit, nu este ceruta conditia ca tertul sa fi fost complice la frauda debitorului, ci in acest caz se iveste un conflict intre acesta (tert) care doreste a pastra un castig (certat de lucro captando) si creditorul fraudat, ce tinde spre a evita o paguba (certat de damno vitando), conflict ce va fi finalizat – din ratiuni de echitate – in favoarea creditorului, actul urmand a fi declarat impozabil acestuia, ce va putea proceda la executarea silita asupra sa. In cazul unui act oneros, in puterea principiului protectiei dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta, se cere, pentru revocarea actului a fi dovedita si complicitatea la frauda a acestuia, acesta si pentru faptul ca, el a dat o valoare pentru bunul respectiv, pe care ar trebui – teoretic – sa o recupereze de la transmitator, respectiv de la acelasi debitor insolvabil, regres numai iluzoriu, intrucat fata de insolvabilitatea acestuia, este cert ca nu va putea recupera acea valoare. In sensul stabilirii continutului notiunii de “complicitate la frauda” practica si doctrina, au relevanta ca este suficient a se proba faptul ca, acesta (tertul) cunostea la data facerii actului ca se creeaza sau agraveaza starea de insolvabilitate a debitorului (transmitatorului sau) cu efectul prejudicierii creditorilor sai, despre care se cer ca acesta sa aiba constiinta, altfel spus, se cere implinirea conditiei “cunoasterii pagubirii creditorilor” , astfel ca, odata probat acest fapt, se probeaza si intentia (indirect – respectiv nu a urmarit, dar a acceptat) frauduloasa.
8. Conditii privitoare la creditor. Pe langa cele doua conditii (material si moral) referitoare la actul debitorului, se cere ca in privinta creantei creditorului, aceasta sa fie certa, lichida si exigibila in momentul pronuntarii hotararii de declarare a impozabilitatii actului atacat prin actiunea pauliana , cu unele observatii legate de situatiile particulare care pot aparea, cand unele dintre aceste conditii nu sunt cerute, de pilda, conditii lichiditatii creantei (adica, creanta sa aiba un cuantul précis, spre exemplu, o suma de bani determinata) este ceruta numai atunci cand are ca obiect o suma de bani, in cazul celorlalte creante, calitatea de a fi lichida nu este ceruta (spre exemplu in cazul in care prin actele frauduloase se paralizeaza exercitiul unui drept de creanta specializat , care are ca obiect un anumit bun al sau, cum ar fi dreptul de optiune nascut dintr-o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, cand promitentul-vanzator, instraineaza bunul unei terte persoane.
Tot astfel, in practica se pune problema daca, pentru exercitarea actiunii revocatorii se cer existenta unui titlu executoriu in mainile creditorului fraudat, in acest sens conturandu-se doua opinii, diferite, o prima opinie (majoritara) care sustine ca nu ar fi necesara detinerea unui titlu executoriu, sub cuvant ca acesta nu reprezinta un act de executare, ci numai se urmareste numai revocarea unui act fraudulos fata de dreptul de gaj al creditorului chirografar, iar o a doua opinie, sustine necesitatea existentei titlului executoriu, motivand in esenta prin aceea ca, insolvabilitatea ce determina actiunea in revocare, poate fi constatata numai cu ocazia trecerii la executare silita, ori, executarea silita este de neconceput in lipsa unui titlu executoriu, fapt care, determina (indirect) conditia existentei acestuia.
9. Efectele actiunii revocatorii. Urmare a admiterii actiunii revocatorii, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, el putand, urmari bunul care forma actul ca si cum acesta n-ar fi iesit din patrimoniul debitorului. Desi se observa o apropiere de sanctiunea nulitatii, totusi nu suntem in prezenta acesteia, intrucat, efectele actiunii revocatorii sunt relative, respectiv actul va putea fi ignorat numai de catre creditorul care a introdus actiunea si biruitor in acesta, pe cand, in cazul nulitatii efectele se produc fata de toate celelalte subiecte de drept (erga omnes), altfel spus, admiterea actiunii pauliene, loveste de ineficacitatea actului fraudulos numai in raporturile dintre creditor si tertul parat, sanctiune reputata de practica si doctrina fiind cea a inopozabilitatii .
Din perspectiva efectelor admiterii actiunii, se disting trei aspecte diferite dar, conexe, mai précis raporturile ce se creeaza intre cei ce se bucura de, sau dupa caz suporta, efectele admiterii actiunii.
10. Raportul dintre creditor, tertul dobanditor, tertul subdobanditor, debitor si alti creditori; Astfel, in ce priveste raportul dintre creditorul reclamant si tertul care a incheiat actul, precum am observat, o data declarat inopozabil actul de dobandire al tertului, creditorul poate urmari acest bun (ce a format obiectul material al actului), fara ca tertul sa poata opune dreptul sau dobandit in puterea actului (fraudulos). De precizat insa ca, aceasta inopozabilitate opereaza numai in limita prejudiciului suferit de creditor, ceea ce inseamna ca, in masura in care bunul este divizibil si valoarea creantei este inferioara valorii bunului urmarit, actul de instrainare este opozabil si creditorului pentru ceea ce exced nevoii de realizare a creantei sale; daca, dimpotriva, bunul transmis este indivizibil si in urma vanzarii sale, prin executare silita rezulta un prêt mai mare decat valoarea creantei reclamantului, suma excedentara se cuvine tertului dobanditor . Se recunoaste si dreptul tertului de a achita creditorului urmaritor suma necesara indestularii sale, insa nu mai mare decat valoarea bunului, pentru a putea ramane astfel in continuare in stapanirea respectivului bun, urmand a se subroga in drepturi creditorului si a recupera aceasta suma, de la debitor (transmitatorul sau), evident, aceasta in situatia in care nu decide (ori este constrans a o face) a lasa bunul in mana creditorului urmaritor.
In practica se poate intampla ca, intre data dobandirii bunului si data pronuntarii hotararii de admitere a actiunii revocatorii, tertul sa fi instrainat la randu-i respectivul bun, caz in care se pune rationala intrebare, cum va putea proceda creditorul pentru a inlatura consecintele acestui act? In primul rand, ca si in cazul actului fraudulos incheiat intre debitorul sau si tertul dobanditor, creditorul, poate cere revocarea si a actului intervenit intre tertul dobanditor si subdobanditor, urmand a fi incidente aceleasi reguli ca si in cazul primei situatii. In al doilea rand, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, creditorul poate pretinde tertului dobanditor a-i achita, cu titlu de despagubire, o suma de bani. Relativ la intinderea acestei obligatii a tertului de a despagubi, urmeaza a distinge dupa cum acesta a fost de buna credinta (ipoteza intalnita numai in cazul actelor cu titlu gratuit) atunci cand tertul va fi tinut, sa plateasca despagubiri numai in masura si limitele in care a realizat o imbogatire, pana la momentul introducerii actiunii pauliene , pe cand, in ipoteza tertului de rea-credinta, se admite ca acesta va fi tinut sa plateasca despagubiri egale cu valoarea reala a bunului, chiar daca instrainarea a avut loc la un prêt inferior .
Intrebarea care se naste este aceea de a sti daca, acest drept al creditorului de a obtine despagubirile pecuniale de la tert, este conditionata de introducerea unei actiuni infructuase in revocarea actului de instrainare intervenit intre tert si subdobanditor, cu alte cuvinte, daca este o solutie subsidiara. In ce ne priveste, apreciem ca in lumina si respectul principiului echitatii, solutia difera dupa cum suntem in prezenta unui tert de buna-credinta sau de rea-credinta, astfel, in cazul tertului instrainator de buna-credinta, consideram ca ar fi insusit a fi tinut sa suporte consecintele actului fraudulos al altuia (respectiv al transmitatorului sau, debitorului fraudulor) in cazul in care, ar fi posibila revocarea actului intervenit intre acesta si un alt tert, subdobanditor, in aceasta situatie, opinam in sensul ca cererea in pretentii are un caracter subsidiar. Dimpotriva, tertul de rea-credinta, nu ar trebui sa se bucure de acest “beneficiu”, in cazul sau creditorul avand suveranitatea deciziei daca pretinde direct plata sumei de la acesta, ori, in prealabil “incearca” revocarea actului .
Un alt raport ce se naste in urma admiterii actiunii pauliene, este acela legat intre debitor si tertul dobanditor cu care a incheiat actul declarat fraudulos de catre instanta. Faptul relativitatii inopozabilitatii declarate (in beneficiul strict al creditorului castigator al actiunii pauliene) face ca actul intervenit intre debitor si tertul dobanditor sa fie mentinut (chiar daca in tot, sau numai in parte ineficace), ceea ce inseamna ca, pe de o parte, valoarea ramane definitiv instrainata din patrimoniul debitorului, spre tert, iar pe de alta parte, tertul se poate regresa (intoarcerea cu pretentii) impotriva debitorului, ce in continuare are obligatia de garantie de evictiuni, care este admisa, in principiu numai in favoarea dobanditorului cu titlu oneros, de vreme ce, in cazul actelor cu titlu gratuit, de regula, nu subzista. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu gratuit, ce a suferit un prejudiciu, poate sub conditia dovedirii elementelor raspunderii civil delictuale, a se intoarce cu pretentii in contra debitorului (instrainatorului sau).
In privinta raporturilor dintre creditorii aceluiasi debitor fraudulos, respectiv dupa cum acestia profita ori nu de declararea inopozabilitatii, se impune a sublinia ca in materie civila, in puterea caracterului relativ al efectelor admiterii actiunii pauliene, ceilalti creditori (neparticipanti la actiunea pauliana) nu vor beneficia de admiterea acestuia, actul fiind, declarat inopozabil strict creditorului ce a introdus si castigat actiunea. Evident, ceilalti creditori, ar trebui sa aiba o atitudine diligenta in sensul de a fi introdus o astfel de actiune, sau, de a fi intervenit in actiunile pornite, evident cu conditia admiterii si a cererii de interventie. In materie comerciala, spre exemplu in cazul revocarii actelor frauduloase ale debitorului, in cadrul procedurii insolventei, de efectele admiterii cererii vor beneficia toti creditorii debitorului.
________________
Bibliografie; Note de subsol:
P.M.Cosmovici – Drept Civil, Drepturi Reale, Obligatii, Codul Civil, Ed. AllBeck, p.327
Spre exemplu, in cazul in care un debitor aflat in pragul executarii, incheie in mod fictiv (simuleaza) un contract de imprumut cu o terta persoana (binevoitoare) care astfel devine si acesta creditor, pentru ca in momentul in care se va distribui pretul obtinut in urma executarii (spre pilda – vanzarii publice a bunului executat) sa se inscrie la tabelul creditorilor, urmand a primi o parte din prêt, ce se va intoarce la debitor.
Legea nr. 287/2009, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 511 din 24/07/2009, urmand a intra in vigoare la data de 24.07.2011
I.N. Micescu – Drept Civil Curs de Teoria Generala a drepturilor de creanta – Ed.Themis Cart 2004, p.171
Ibdm.p.272
P.M. Cosmovici – op.cit. p.330
Eugen Safta-Romano – Examen Teoretic si practic la actiunea oblica si la actiunea pauliana, in Revista Romana de Drept nr.9-12/1989.
Liviu Pop- Tratat de Drept Civi. Obligatiile, Ed. CHBeck 2006, p.387.
Idem, p.391
C.Statescu, C.Barsan – Drept Civil Teoria Generala a Obligatiilor, ed…p.309
C.Statescy, C.Barsan – op.cit. p.370.
In acest sens L. Pop, op.cit. p.403
Infra. P.404
Aceasta dezdaunare, se apreciaza ca se poate solicita si obtine fondand actiunea pe principiul imbogatirii fara justa cauza – in acest sens L. pop, op.cit. p.405
Justificarea acestei solutii se fondeaza pe regulile rapunderii delictuale – In acest sens L.Pop. op.cit. p.405
Si in acest caz, putand vorbi despre un drept potestativ.